Psihologia neagră.Mentalitatea psihopatului. Cum înțelegem și cum recunoaștem comportamentul.

 

Observăm din ce în ce mai des forme de comportament pe care le consideram până acum ceva ani aproape inexistente sau cel mult imposibile în firea umană . Mai mult decât atât , în prezent încercăm să înțelegem din toate perspectivele ce se întâmplă în mintea dar și si in sufletul unor oameni care par să nu reacționeze *normal*. 

Până la urmă ..cui aparțin aceste persoane și unde se încadrează aceste tipare de comportament, cum ar fi cel al criminalilor, psihopatilor și narcisistilor? Sunt ei răi și atât?

Ei bine, toate acestea sunt încadrate în PSIHOLOGIA NEAGRĂ sau TRIADA MACHIAVELICĂ . 

Pot spune că aceste comportamente exercită o oarecare magie neagră înnăscută în individ dar nu vreau să mă limitez doar la atât ci să dezvolt acest subiect din perspectivă filosofică luciferiana și să explic de ce aceste comportamente zac în fiecare dintre noi; la unii în stare latentă, la alții în doze mai mari sau mai mici.

Psihologia neagră este o disciplină care explorează manipularea, influențarea și dominarea celorlalți, bazându-se pe înțelegerea subtilă a vulnerabilităților umane. Din perspectiva luciferiană, această abordare capătă o dimensiune filosofică, reprezentând nu doar o cale de a înțelege întunericul din mintea umană, ci și de a-l utiliza ca instrument de putere și cunoaștere. 

Mentalitatea psihopatului, o expresie extremă a acestei psihologii, devine un simbol al depășirii limitelor convenționale, al îmbrățișării propriilor dorințe fără remușcare și al contestării normelor impuse de societate.

Psihologia neagră nu este doar o simplă metodă de manipulare; ea este o artă întunecată, care se concentrează pe înțelegerea motivațiilor ascunse, fricilor și slăbiciunilor umane. Din perspectiva luciferiană, aceasta este o cale de eliberare de sub jugul conformismului moral, oferindu-i individului puterea de a deveni arhitectul propriei realități.

Această psihologie include:

 • Manipularea emoțională: Utilizarea empatiei simulate sau a exploatării fricilor pentru a controla oamenii.

 • Gaslighting-ul: Distorsionarea realității percepute de celălalt pentru a-l face să-și piardă încrederea în sine.

 • Frica și dominația: Crearea unei aure de putere care intimidează și descurajează rezistența.

În filosofia luciferiana, aceste metode nu sunt doar tactici, ci simboluri ale transcenderii barierelor morale. Ele reflectă dorința de autodepășire, de a atinge un nivel de existență în care voința individuală devine lege.

Psihologia neagră sau triada machiavelică (narcisism, machiavelism și psihopatie) pot fi privite ca aspecte normale ale firii umane, deoarece ele reprezintă manifestări extreme ale unor trăsături care, în dozaje moderate, sunt adaptative.

De exemplu, abilitatea de a manipula sau de a influența pe alții poate fi crucială pentru supraviețuire și succes social. Narcisismul, în formele sale mai blânde, reflectă nevoia de respect de sine și dorința de afirmare, iar un nivel controlat de insensibilitate poate ajuta oamenii să ia decizii raționale sub presiune.

Aceste trăsături sunt adânc înrădăcinate în natura umană și au fost modelate de evoluție pentru a naviga competiția și complexitatea relațiilor sociale. Ignorarea acestor aspecte ale firii umane poate duce la idealizarea excesivă a acesteia, făcându-ne mai vulnerabili la influențe negative. Înțelegerea lor ne ajută să recunoaștem și să gestionăm mai bine astfel de tendințe, atât în noi înșine, cât și în ceilalți.

Mentalitatea Psihopatului. 

Psihopatul este adesea văzut ca un individ fără empatie, care acționează dincolo de constrângerile morale sau sociale. Din perspectiva luciferiană, trăsăturile sale pot fi interpretate ca manifestări ale unei libertăți supreme.

 1. Lipsa empatiei și centrarea pe sine.

Pentru psihopatul tipic, ceilalți sunt instrumente în realizarea propriilor scopuri. Din punct de vedere luciferian, aceasta nu este o deficiență, ci o afirmare a priorității voinței proprii. Empatia este văzută ca o vulnerabilitate ce poate fi exploatată de alții, iar renunțarea la ea poate reprezenta o cale spre adevărata libertate.

 2. Inteligența emoțională ca armă.

Contrar percepției comune, psihopatul nu este lipsit de înțelegerea emoțiilor ci el doar o folosește într-un mod calculat. Îi recunoaște pe ceilalți ca ființe emoționale, dar se poziționează deasupra lor, folosindu-le emoțiile ca pe niște unelte. Asta reflectă principiul luciferian al cunoașterii superioare care îl eliberează pe individ de lanțurile ignoranței.

 3. Atracția către risc și haos.

Psihopatul este atras de situațiile care sfidează normele, iar comportamentul său este adesea riscant și imprevizibil. Din perspectiva luciferiană, aceasta poate fi văzută ca o căutare a eliberării de structurile rigide ale societății și o explorare a necunoscutului, simbolizată de lumina lui Lucifer – purtătorul cunoașterii interzise.

 Cum recunoaștem o mentalitate psihopată?

Deși nu toți suntem psihopați, trăsăturile psihopatice pot fi recunoscute într-o formă latentă în fiecare dintre noi. Din perspectiva luciferiană, aceste impulsuri întunecate reprezintă o parte esențială a naturii umane, o relicvă a instinctului nostru primordial de supraviețuire și dominare.

 1. Tendința de a manipula situațiile pentru beneficiu personal.

Acest aspect poate fi subtil – cum ar fi o minciună nevinovată – sau extrem, în cazul celor care manipulează fără remușcare. Luciferianismul încurajează recunoașterea acestor trăsături ca instrumente de putere însă nu fără un scop nobil. Cum este și proverbul “Scopul scuză mijloacele”.

 2. Respingerea limitelor morale tradiționale.

Oamenii cu o astfel de mentalitate pun la îndoială normele și valorile impuse, văzându-le ca pe niște constrângeri arbitrare.

 3. Atractivitatea față de putere și control.

Această dorință este universală, dar în mentalitatea psihopată, ea devine centrală. Psihopatul nu este constrâns de vinovăție sau remușcare, ceea ce îi oferă o libertate supremă.

În filosofia luciferiană, întunericul nu este respins, ci acceptat ca parte integrantă a psihicului uman. Subconștientul poate ascunde de fapt adevărata natură umană. Mentalitatea psihopată există aici, ascunsă.

 1. Lupta dintre lumină și întuneric.

Filosofia luciferiană recunoaște dualitatea minții umane: lumina rațiunii și întunericul dorințelor primare. Psihologia neagră explorează această dualitate, considerând că întunericul poate deveni o forță creativă dacă este canalizat corespunzător.

 2. Integrarea umbrei.

Psihologia jungiană vorbește despre „umbră” ca partea ascunsă a psihicului. Din perspectiva luciferiană, integrarea umbrei înseamnă acceptarea dorințelor interzise și utilizarea lor pentru a ne autodepăși.

 3. Autonomia și transcenderea limitelor.

În centrul acestei perspective se află ideea că oamenii pot transcende limitările lor, nu doar prin rațiune, ci și prin asumarea completă a impulsurilor lor întunecate.

Atât psihologia neagră cât și mentalitatea psihopatului, nu trebuiesc privite ca fiind doar deviante sau rele, ci pot fi înțelese și ca alte căi de abordare ale puterii personale.

Aceste comportamente au provocat și încă provoacă societatea să regândească rigiditatea normelor morale și să accepte întunericul ca parte esențială a condiției umane.

 În esență, întunericul nu este doar un teritoriu de temut, ci o veritabilă sursă de cunoaștere și evoluție spirituală, la fel cum Lucifer, a adus cunoașterea interzisă într-o lume guvernată încă de ignoranță.

AMOS.