IISUS. SOARELE ÎN CELE 12 CONSTELAȚII ȘI FLUIDUL CRISTIC. ADEVĂRUL ASCUNS DINCOLO DE SACRIFICIUL RELIGIOS.

 

Religia ne-a învățat că Iisus Hristos este „Mielul lui Dumnezeu”, trimis să moară pentru păcatele noastre. Dar dacă această poveste nu este o realitate istorică unică, ci un arhetip universal? Dacă moartea și învierea sa nu au fost doar fapte exterioare, ci simboluri cosmice și alchimice ale ființei umane?

În multe tradiții gnostice și mistice, Iisus nu este doar un om, ci o reprezentare a Soarelui, iar povestea sa este codificată în mișcarea astrelor și în anatomia subtilă a corpului omenesc.

Iisus are 12 discipoli, iar această cifră nu este aleasă întâmplător. Ea reflectă cele 12 semne zodiacale prin care Soarele călătorește pe parcursul unui an.

Iisus, în această interpretare devine Soarele, Lumina lumii, care se naște pe 25 decembrie, când Soarele, după solstițiul de iarnă, începe „renașterea” sa, urcând din nou pe cer; moare la echinocțiul de primăvară și învie după 3 zile, exact când Soarele pare a sta „nemișcat” în crucea cerului, pentru ca apoi să revină triumfător.

Aceste simboluri nu sunt noi. Le găsim în mitul lui Horus (Egipt), al lui Mithra (Persia) cât și în tradiția vedică prin Surya.

Creștinismul, în forma sa instituționalizată, a literalizat aceste simboluri reducând un mesaj ezoteric și astrologic la o dogmă moralistă.

Dincolo de simbolismul ceresc, există și un nivel profund fiziologic. În tradiția mistică yoghină și în unele școli occidentale (precum cele din alchimia creștină esoterică), se spune că în corpul uman există un fluid sacru numit „uleiul cristic” sau „semen” (în sens spiritual, nu biologic).

Acest fluid este generat în creier, în glanda pineală și hipofiză, coboară prin măduva spinării (canalul Sushumna, în tradiția yoghină) și dacă nu este irosit (prin excese, gânduri joase, etc.), poate urca din nou, iluminând mintea și astfel transfigurând întreaga ființă.

Iată procesul de crucificare și înviere.

 • La fiecare lună, atunci când Luna este în semnul nașterii noastre, acest fluid „moare” în sacrum (osul sacru, „crucea”),

 • Iar după 3 zile, dacă trupul este purificat, el renaște și urcă înapoi către creier , aducând iluminare.

În acest fel  „crucea” devine coloana vertebrală, iar „Iisus” este acest principiu solar din noi, care urcă către Tatăl (Spiritul) pentru a se uni cu el.

 

 MITUL MIELULUI SACRIFICAT. UN INSTRUMENT DE CONTROL.

Creștinismul a reconfigurat acest mesaj precum că:

 • Iisus a murit pentru păcatele noastre;

 • Suntem născuți vinovați, prin păcatul originar;

 • Salvarea vine doar prin supunere față de autoritate (biserică, dogmă, „adevărul” oficial).

Aceasta ideologie servește unui scop clar:

 • Menținerea fricii și vinovăției, ca unelte de supunere;

 • Deconectarea individului de puterea sa interioară;

 • Și dependența totală de mediatori religioși, care „administrează” harul divin.

Mielul pascal , sacrificiul nevinovat,  este un simbol folosit pentru a manipula emoțional masele. 

Iisus nu a venit să fie glorificat în sacrificiu, ci să arate cum fiecare om poate învia în sinele său divin.

Dacă ne întoarcem la cuvintele lui Iisus însuși, vedem că el vorbea de cele mai multe ori în simboluri, parabole și metafore. Spunea:

„Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.”

„Veți face lucruri mai mari decât am făcut eu.” Luca 17:21

El nu a cerut niciodată închinare oarbă.

A cerut trezire, iubire, adevăr și acțiune din conștiință. Biserica a confiscat aceste învățături, le-a distorsionat, și le-a folosit pentru a crea un sistem de frică, rușine și control.

Dar epoca Pluto în Vărsător e începutul sfârșitului pentru religia-sistem și începutul trezirii în conștiință.

Adevăratul Hristos nu moare pe o cruce exterioară, ci renaște în fiecare om care își înalță energia, conștiința și iubirea din mizeria materiei brute către Spirit.

 • Soarele care trece prin cele 12 constelații e călătoria conștiinței prin experiențele vieții;

 • Crucificarea e misterul sacru al transformării interioare;

 • Învierea nu e o minune, ci un proces spiritual accesibil fiecărei ființe umane.

Acesta este secretul pe care multe tradiții vechi l-au știut și pe care biserica l-a ascuns.

Nu ai nevoie de salvare, ai nevoie de trezire!

Trecem la o altă sărbătoare la fel de importantă și anume Nașterea Domnului. Și aici există multe nereguli care dovedesc faptul că Hristos nu S- a născut nicidecum iarna. Dar atunci, ce sărbătorim de fapt?

NAȘTEREA LUI HRISTOS. CE CREDEM CĂ ȘTIM.

Data exactă a nașterii lui Iisus Hristos nu este cunoscută cu certitudine și nu este consemnată clar în sursele istorice sau religioase. Totuși, majoritatea cercetătorilor și teologilor susțin că nașterea lui Iisus a avut loc între anii 7 î.Hr. și 4 î.Hr., cel mai probabil în jurul anului 4 sau 5 î.Hr.

Această estimare se bazează pe următoarele evenimente:

 • Regele Irod cel Mare, despre care Biblia spune că era în viață la nașterea lui Iisus, a murit în 4 î.Hr.. Așadar, Iisus trebuia să se fi născut înainte de această dată;

 • Evangheliile menționează apariția unei stele (Steaua din Betleem); unii astronomi o asociază cu conjuncții planetare sau alte fenomene astronomice datate în perioada 7–6 î.Hr.

Tradiția creștină a fixat nașterea lui Iisus pe 25 decembrie, dată care de fapt coincide cu vechile sărbători păgâne ale solstițiului de iarnă.  

Mulți istorici și astronomi susțin că această dată este simbolică, nu literală.

Argumentele în favoarea unei nașteri primăvăratice sunt multiple:

 • Păstorii la câmp: Evanghelia după Luca menționează că păstorii stăteau noaptea cu turmele afară, ceea ce nu se potrivește cu iarna din regiunea Iudeii.

 • Astrologia: Unele calcule bazate pe alinierile planetare, precum și observațiile despre „Steaua din Betleem”, indică perioade precum martie-aprilie ca fiind mai probabile.

Ipoteza: 14 aprilie, ora 5:30 dimineața.

Această dată ar corespunde cu zodia Berbecului, semn de foc, guvernat de Marte, simbol al începutului, curajului, sacrificiului și impulsului divin. Ora 5:30 dimineața este semnificativă, pentru că este aproape de răsăritul soarelui (Hristos reprezentând Soarele),  simbol esențial în toate tradițiile spirituale ca moment al „nașterii luminii”.

” Eu sunt Lumina Lumii! ” Ioan 8:12

” Eu sunt Începutul și Sfârșitul, Alfa si Omega.. ” Apocalipsa 1:8

Această combinație astrologică plasează Soarele în Berbec, Luna într-un semn de apă (cel mai probabil în Pesti sau Scorpion, în funcție de an), iar Ascendentul dacă ne raportăm la ora și locul nașterii (Betleem), poate cădea tot în Berbec sau în Pești. Acest lucru ar susține simbolismul „Mielului lui Dumnezeu”; această imagine emoționantă, cu semnificatii spirituale ale sacrificării.

De ce 25 decembrie? Adevărul astrologic și religios.

Această dată nu este întâmplătoare. Ea corespunde cu:

 • Solstițiul de iarnă, când Soarele pare „mort” timp de 3 zile și apoi „renaște”;

 • Sărbătorile păgâne dedicate zeilor solari: Mithra, Sol Invictus, Osiris, Horus, Tammuz, și Dionysos, toți născuți simbolic în această perioadă.

Biserica a știut acest lucru. A ales această dată ca să înlocuiască vechile sărbători solare, să convertească masele mai ușor, să „boteze” simbolismul astral sub o formă nouă, acceptabilă. Și astfel, au făcut din Iisus o continuare a cultului Soarelui.

Zodiile Apsotolilor și renumerarea acestora. Sunt oare 12 zodii?

Dacă Iisus s-a născut în Berbec, schimbă radical paradigma. În astrologia tradițională, Berbecul este începutul zodiacului, prima scânteie, începutul Căii.

Berbecul este un lider. El merge primul. Se sacrifică. Este asociat cu sângele, cu învierea primăverii, cu focul divin. Dacă Iisus este Berbecul, el devine arhetipul Primului Apostol, Cel care deschide Calea, nu doar pentru cei doisprezece, ci pentru toată umanitatea.

Astfel, nu sunt 12 apostoli, ci 13; Iisus fiind al 13-lea (sau, mai precis, Primul).

Zodia a 13-a. Ophiuchus.

Ophiuchus, cunoscut ca „Purtătorul Șarpelui”, este o constelație reală pe care Soarele o traversează între 29 noiembrie și 17 decembrie. În astrologia modernă nu este folosită în mod tradițional, dar în astrologia siderală (vedic, babilonian) este recunoscută ca fiind a 13-a zodie.

Despre zodia Ophiucus:

 • Perioadă (în zodiacul sideral): aproximativ 29 noiembrie – 17 decembrie;

 • Simbol: un bărbat care ține un șarpe, simbolul cunoașterii, al vindecării, dar și al înțelepciunii interzise (similar cu imaginea lui Asclepios din mitologia greacă).

 • Element spiritual: transformare, transmutare, alchimie spirituală, vindecare, inițiere;

 • Arhetip: Inițiatul, Vindecătorul, Păzitorul cunoașterii Oculte.

Ophiucus este adesea văzut ca un punct de trecere între ciclul zodiacal obișnuit și o cunoaștere superioară, cosmică. Este semnul care pășește în zona tainică a cunoașterii interioare, unde eul se dizolvă în favoarea adevărului universal.

Această zodie este asociată cu:

 • Vindecarea și înțelepciunea (asemeni lui Asclepios);

 • Inițierea spirituală și regenerarea;

 • Misterul și controlul asupra vieții și morții ; aspecte esențiale în misiunea lui Iisus.

Semnificație spirituală.

 1. Vindecătorul spiritual – Ophiucus este asociat cu șarpele, simbol al medicinei, dar și al kundalini, energia care se trezește în iluminare.

 2. Al 13-lea – Numărul 13 a fost mult timp asociat cu misterul, moartea ego-ului și renașterea spirituală. În tarot, 13 este Arcana Moartea, schimbare radicală și eliberare.

 3. Inițiere – Este considerat semnul celor care trec prin durere, suferință, dar care găsesc sens și putere dincolo de ea.

Ophiucus și cei 13 apostoli (incluzându-l pe Iisus).

Există o teorie mistică potrivit căreia Iisus Hristos este întruchiparea simbolică a lui Ophiucus, iar cei 12 apostoli corespund celor 12 semne zodiacale:

 • Iisus = Ophiucus – centrul, conștiința superioară, vindecătorul divin;

 • Apostolii = cele 12 semne zodiacale – expresiile umane ale conștiinței, părțile fracturate ale întregului.

Această viziune este inspirată din tradițiile gnostice și ezoterice, în care Iisus nu este doar un profet, ci o expresie cosmică a Logosului, iar cei 12 apostoli sunt reflexii ale celor 12 aspecte ale conștiinței umane (sau chakre, sau triburi ale lui Israel, în funcție de sistemul de credințe).

Pornind de la ideea că Iisus Hristos este în semnul Berbecului, iar cei 12 apostoli îl urmează ca într-o roată zodiacală mistică, putem crea o corespondență ezoterică a zodiilor cu fiecare apostol, în ordine astrologică.

Aceasta ar reflecta nu doar trăsăturile lor, ci și o dispunere inițiatică, în care Iisus este centrul sau al 13-lea semn – simbolic, Ophiuchus iar ceilalți 12 reflectă „cercul complet al umanității”.

0. Iisus Hristos – Berbec (21 martie – 19 aprilie)

Arhetipul: Inițiatorul, Mielul Divin, Sacrificiul, Scânteia.

 • Hristos deschide ciclul zodiacal prin jertfă și înviere.

 • Berbecul simbolizează începutul, focul sacru, liderul spiritual care merge înaintea tuturor.

1. Petru – Leu (23 iulie – 22 august)

Arhetipul: Conducătorul spiritual, Piatra, Inima turmei

 • Îi este dată autoritatea de a conduce. Leul, guvernat de Soare, este imaginea regalității spirituale.

 • Petru este centrul Bisericii, cum Leul este centrul zodiacului de foc.

2. Andrei – Taur (20 aprilie – 20 mai)

Arhetipul: Statornicul, cel care păstrează valorile;

 • Taurul e stabil, protector al credinței. Andrei este învățător calm și solid.

 • Construit pe tradiție și fermitate, cum este și pământul acestui semn.

3. Iacob (fiul lui Zevedeu) – Gemeni (21 mai – 20 iunie)

Arhetipul: Mesagerul, Comunicarea, Dualitatea.

 • Frate al lui Ioan, energic, prezent în episoade-cheie. Gemenii sunt conectați la spiritul de frăție, vorbire și revelație.

 • Deschidere către mister și înțelegere rapidă.

4. Ioan – Rac (21 iunie – 22 iulie)

Arhetipul: Protectorul, Empaticul, Misticul.

 • Apostolul iubirii și al intimității spirituale.

 • Racul este profund atașat de familie (Maria îi este dată de Hristos), și este adesea văzut ca arhetipul matern în bărbat.

5. Filip – Fecioară (23 august – 22 septembrie)

Arhetipul: Îndoiala Rațională, Curățenia minții.

 • Îl întreabă pe Hristos „Arată-ne pe Tatăl”, căutând claritate. Fecioara caută perfecțiunea și înțelegerea.

 • Este exact, sceptic, dar sincer în credința lui.

6. Bartolomeu – Balanță (23 septembrie – 22 octombrie)

Arhetipul: Judecătorul echilibrat, Frumusețea adevărului.

 • Recunoscut pentru inima curată. Balanța este simbolul armoniei și al clarității.

 • Apostolul echilibrului interior și al valorii autentice.

7. Toma – Scorpion (23 octombrie – 21 noiembrie)

Arhetipul: Cel care moare și renaște prin credință

 • Necredinciosul care devine profund credincios. Scorpionul este semnul transformării.

 • El atinge rana și renaște. Este calea inițiatică a adâncimii și învierii.

8. Matei – Săgetător (22 noiembrie – 21 decembrie)

Arhetipul: Învățătorul, Evanghelistul, Căutătorul.

 • Fost vameș, devine misionar. Săgetătorul e legat de filozofie și răspândirea adevărului.

 • Matei scrie Evanghelia destinată evreilor – o sinteză între lege și revelație.

9. Iacob al lui Alfeu – Capricorn (22 decembrie – 19 ianuarie)

Arhetipul: Disciplinatul, Fundația tăcută

 • Discret, dar esențial. Capricornul construiește tăcut, pe termen lung.

 • Simbol al răbdării și al muncii în umbră pentru un scop înalt.

10. Simon Zilotul – Vărsător (20 ianuarie – 18 februarie)

Arhetipul: Revoluționarul spiritual, Vizionarul.

 • Zilotul vine dintr-un curent radical. Vărsătorul este reformatorul.

 • El înțelege schimbarea și libertatea din perspectiva unei ordini divine noi.

11. Iuda Tadeul – Pești (19 februarie – 20 martie)

Arhetipul: Credinciosul profund, Salvatorul celor pierduți.

 • Apostolul cauzelor imposibile. Peștii simbolizează empatia divină și sacrificiul.

 • El este canalul între oameni și milă divină.

12. Matia – Ophiuchus (29 noiembrie – 17 decembrie)

Arhetipul: Vindecătorul, Restauratorul echilibrului.

 • Ales după căderea lui Iuda Iscarioteanul. Matia reface cercul.

 • Dacă Iisus este Berbecul central, Matia poate fi asociat cu semnul ocult al echilibrului cosmic, semn vindecător și reparator.

AMOS