Viitorul religiilor monoteiste prin prisma tranziției planetei Pluton în semnul Vărsătorului. Lumea se trezește. Era dezvăluirilor șocante și căderea unui Dumnezeu creat de oameni.
Trăim timpuri istorice care aduc împreună ordinea cosmică și
pământul așa cum l-am cunoscut până acum. Această întâlnire consider că
reprezintă o răscruce. Una care va demonta, distruge și apoi reconstrui însă pe
un fundament mai practic și pe logică; capacitatea asta care se pare că am
îngropat-o numai în superstiții, dogme și presupuneri care mai de care mai
apocaliptice. Da, se crează o Lume Nouă iar dezvoltarea tehnologică este
intevitabila, însă să nu exagerăm cu tot felul de scenarii care nu fac altceva
decât să sporească frica și panica colectivă. Voi încercă să lămuresc câteva
din aceste lucruri, prin astrologie desigur dar și prin viziunea proprie pe
care o am asupra accestei mari schimbări.
Începem cu Pluton, zeul
Hades si planeta transformării radicale.
Stim ca pășește în vizionarul și revoluționarul Vărsător,
semnalând începutul unei epoci care zdruncină din temelii paradigmele vechi. Nu
doar structurile sociale și tehnologice intră în metamorfoză, ci și însăși
esența credinței; credința într-un Dumnezeu modelat, de-a lungul mileniilor,
după fricile, speranțele și interesele omului.
Lumea se trezește. Cortina cade!
În lumina acestui tranzit
astrologic de o revenire rară, religiile monoteiste sunt chemate la o revizuire
a identității lor. Nu este o moarte, ci o renaștere în adevăr. Nici măcar nu
mai este despre religie, ci despre forma săracă și obtuză a acesteia.
Intrăm intr-o eră a
adevărurilor incomode , iar mitul divinității proiectate antropomorfic se
clatină. Ce rămâne? Poate, în sfârșit, o întâlnire autentică cu sacralitatea.
Istoria este adesea percepută ca o succesiune de evenimente
politice și religioase, dar cei care privesc prin lentila astrologiei știu că
marile transformări ale lumii sunt adesea însoțite sau chiar catalizate de
mișcările lente și misterioase ale planetelor transpersonale. Un astfel de
moment semnificativ a fost perioada în care Pluton s-a aflat în Vărsător și a
coincis, deloc întâmplător, cu Marea Schismă a Bisericii; ruptura ireversibilă
dintre Biserica Ortodoxă Răsăriteană și Biserica Romano-Catolică.
Ultima dată când Pluto s-a aflat în Vărsător a fost între
1777 și 1798, o perioadă care a inclus Revoluția Americană și Revoluția
Franceză; momente definitorii pentru prăbușirea ordinii vechi și instaurarea
gândirii moderne. Însă, cu secole înainte, Pluto a mai trecut prin acest semn…
iar una dintre aceste treceri a coincis cu un moment definitoriu în istoria
spirituală a omenirii.
Drept urmare, în anul 1054, Pluto se afla tot în
Vărsător; un fapt puțin cunoscut și rar menționat în lucrările de astrologie
istorică, dar confirmat de efemeridele astrologice.
În acel an, tensiunile acumulate de-a lungul secolelor între
Biserica de la Roma și Patriarhia Constantinopolului au atins punctul de
ruptură. Cei doi reprezentanți ai credinței creștine, Papa Leon al IX-lea și
Patriarhul Mihail I Cerularie s-au excomunicat reciproc, consfințind
despărțirea celor două ramuri ale creștinismului.
Ce altceva a adus Pluton atunci?
Puțini știu că între 1040 și 1060, perioada premergătoare și
imediat următoare Schismei, Europa a fost traversată de o intensificare a
mișcărilor mistice și ezoterice. În secret, în apusul Europei, au început să
apară cercuri de inițiați care studiau alchimia și Cabala creștină, ca reacție
la rigiditatea religioasă. Pluto, planeta misterului, a deschis porți subtile
către înțelepciuni oculte pe care biserica oficială le respingea.
În același timp, în Orientul Bizantin, s-au înregistrat mai
multe apariții și viziuni mistic-astrale consemnate în scrierile monahilor, dar
cenzurate ulterior. Se vorbește chiar despre un fenomen ceresc neobișnuit ; o
“cruce de lumină” apărută pe cerul Constantinopolului cu puțin timp înainte de
Schismă, interpretată de unii ca un semn divin, de alții ca un avertisment
ceresc.
Pluto nu rupe fără sens ci transformă în profunzime.
Așadar, Marea Schismă din 1054 nu a fost doar un conflict de
putere religioasă. A fost un simptom al unei transformări de amploare pe care
Pluto în Vărsător a orchestrat-o din tărâmurile invizibile. A fost începutul
unei lungi perioade de diversificare spirituală, de emancipare a gândirii
religioase și de spargere a dogmelor centralizate.
Iată că acum ne confruntăm din nou cu rupturi în sistemele
vechi religioase, sociale, politice și suntem chemați să alegem: ne mai agățăm
de structurile prăbușite si oarbe sau renaștem în Adevar?
" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi! " Ioan 8:32
Creștinismul cu Pluton în Vărsător. Epoca dezvăluirii,
descentralizării și trezirii spirituale.
Vărsătorul e semnul viitorului, al gândirii libere, al
comunităților independente și al tehnologiei. Pluton aduce întotdeauna
profunzime, deseori un proces dureros și ireversibil.
Când combini aceste două forțe, obții un cutremur în
conștiința colectivă, mai ales în zonele unde autoritatea a fost acceptată fără
prea multe întrebări: guverne, corporații, educație și poate cel mai sensibil,
religie.
Pentru creștinism, Pluto în Vărsător ar putea aduce:
1. O nouă schismă dar de altă natură.
Nu e exclus ca în deceniul următor să asistăm la o
fragmentare a creștinismului. Nu neapărat una formală (ca în 1054), ci una
ideologică și practică. Se vor accentua diferențele dintre:
• cei care țin de
bisericile tradiționale, rigide, cu ierarhii autoritare;
• și cei care aleg o
credință trăită personal, o spiritualitate fără intermediar, poate chiar
sincretică.
Vor apărea (sau se vor evidenția) “credincioși fără
biserică” , oameni care rămân conectați la figura lui Hristos, dar nu se mai
regăsesc în instituțiile bisericești.
2. Prăbușirea autorității religioase clasice.
Bisericile care refuză schimbarea vor pierde și financiar
dar mai ales vor pierde credibilitatea. Pluto dizolvă ceea ce e corupt, ascuns
sau neautentic. Asta înseamnă că vor continua să iasă la lumină abuzuri
(sexuale, financiare, de putere), ipocrizii teologice cât și jocuri de culise între
biserică și stat.
Aceste dezvăluiri vor duce la o erodare accelerată a
încrederii în cler.
3. Digitalizarea și apariția „bisericilor virtuale”.
În Vărsător, care guvernează tehnologia, e foarte posibil să
apară mișcări spirituale complet digitale: comunități online, lideri spirituali
în metavers, ritualuri în realitate augmentată.
Pare SF, dar nu e. Acest tip de „spiritualitate
descentralizată” poate concura sau chiar depăși în influență bisericile
tradiționale.
4. Întoarcerea la esență.
În tot acest haos, Pluto va scoate la lumină și o sete de
autenticitate. Mulți oameni se vor întoarce la rădăcina creștinismului:
învățăturile directe ale lui Iisus: nu dogma, nu ierarhia, ci mesajul pur
despre iubire, compasiune, adevăr și libertate interioară.
Acești „noul tip de creștini” vor căuta o relație personală
cu divinul, neintermediată. Poate chiar vom vedea reapariția unor forme de
creștinism mistic, asemănător cu ceea ce au trăit pustnicii, gnosticii sau
primele comunități creștine.
Nu e sfârșitul religiei, ci al vechii religii.
PLUTO ÎN VĂRSĂTOR. SFÂRȘITUL MĂȘTII RELIGIEI ȘI ÎNTOARCEREA
LA ADEVĂR.
În încheiere vreau să las câteva informații astrologice cu
privire la evenimentele ce vor urma pentru creștinism.
Ca și o scurtă recapitulare,, Pluton va sta în semnul Vărsătorului între 20 ianuarie 2024 și 9 martie 2044. A avut o scurtă revenire în Capricorn între 1 septembrie 2024 și 19 noiembrie 2024.
Așadar, tranziția
completă și stabilă a început pe 19 noiembrie 2024 și se încheie în 9 martie 2044,
când va intra în semnul Peștilor.
Toata această perioadă marchează o revoluție a conștiinței spirituale. Dezvăluie esența și dacă acea esență este putredă, Pluton o va dizolva.
Nu e o întâmplare că Pluton a intrat în Vărsător iar bisericile
pierd masiv încredere, secretele lor ies la iveală (abuzuri, corupție,
manipulare) și tot mai mulți oameni își doresc o legătură directă cu Dumnezeu,
fără intermediari.
Pluton a venit să-i expună.
Să nu uitam cine și-a dorit dispariția lui Iisus, când acesta
era în trup, pe Pământ.
Nu păgânii L-au condamnat. Clericii L-au condamnat. Nu
„lumea” L-a răstignit, ci cei care se credeau păzitorii lui Dumnezeu. Fariseii,
preoții templului, cărturarii, ei au simțit că Iisus vorbea Adevărul.
Istoria se repetă acum. Cei care poartă azi veșminte aurite
și pretind că sunt „slujitorii lui Hristos”, sunt adesea exact cei care ar pune
mâna pe ciocanul crucificării dacă ar apărea din nou.
Așa cum spuneam, Pluton nu distruge fără rost. El dizolvă ce
e fals, golit de sens și perimat, pentru a face loc adevărului. Creștinismul,
ca mesaj spiritual, nu va dispărea. Dar creștinismul ca instituție politică,
rigidă, patriarhală și controlatoare, e pe cale să se transforme radical sau să se
dizolve.
Poate fi dureros pentru cei atașați de formă. Dar pentru sufletele aflate de mult timp în căutare sinceră, va fi eliberator!
Comentarii
Trimiteți un comentariu