Biserica răsăriteană. Anton LaVey. Personajul malefic? Realitatea pe care încă refuzăm să o privim.

 

Poate unii deja cunoașteți admirația mea pentru Anton LaVey din scrierile anterioare.

Și așa este.

îl admir pentru felul în care a trăit dar mai ales pentru ceea ce a lăsat moștenire ocultismului. Precum el, au mai fost și alții însă consider că LaVey a avut un impact mai puternic prin curajul de a înființa prima biserică satanistă, în anul 1966.

A fi satanist nu este totuna cu a fi satanic.

Scriu acest articol doar din dorința de a aduce o perspectivă realistă a venerării în general.

Este despre ipocrizia și iluzia mistică a bunătății; a omului supus și credincios care nu acționează pentru dezvoltarea lui ci tot așteaptă ca Divinitatea să-i dea sau să îl salveze.

Ei ce să vezi... nu ne-a salvat nimeni niciodată și nu o va face nici acum.

În spatele spectacolului religios dar și a salvării stau la pândă cei mai înfometați lupi.

Înfometați de control, bani, abuzuri, putere și jocuri de culise. Și nu vorbesc din cărți (deși sunt multe materiale pe care le-aș recomanda) însă articolele pe care le scriu de cele mai multe ori, sunt concluzii trase din propriile experiențe.

Știu că fiecare trebuie să treacă prin experiențele lui, de aceea niciodată nu am vrut și nu vreau să conving pe cineva de ceva anume; nu acesta este scopul.

Scopul este să te fac să gândești , analizezi și apoi, singur să înțelegi ce se întâmplă de fapt în lumea în care trăiești, unde ești și mai ales de ce.

Nu sunt aici pentru a convinge ci pentru a demonta , a informa și a schimba.

Nu vorbesc despre un adevăr căci adevărul e greu de aflat și chiar dacă e aflat într -un final, e doar pe jumătate . Obișnuiesc să spun deseori că toate adevărurile sunt de fapt jumătăți de adevăr.

Dar până acolo, nu te oprește nimeni să cauți și să gândești !

De exemplu, când mă gândesc la Anton LaVey, eu nu văd aceea personalitate controversată care a vrut să facă ceva diferit față de ceilalți; ci un individ care a avut o direcție atipică dar clară și asumată; a avut curajul să pună oglinda în fața unei societăți rigide, moralizatoare, și să-i spună:

“ Ăștia sunteți bă! nu ce pretindeți că sunteți!”

Într-o lume sufocată de ipocrizie, el a avut tupeul să pună sub semnul întrebării miturile pe care încă le îndesăm în minte.

Generație după generație, am dus mai departe în mod subconștient, aceleași povești despre Dumnezeu, despre cum să trăim în ochii Lui, cum să stăm cuminți, cu capul plecat și sufletul încleștat în fața unei divinități invizibile.

Suntem siguri că doar suferind, având lipsuri și auto-proclamandu-ne păcătoși și nevrednici, doar auto-flagenandu-ne spiritul, vom ajunge în Rai dar chiar și așa, nu ni se oferă nicio garanție în sensul ăsta. Totuși..cu puțin noroc..cine știe..

Ei bine, exact cei care vă vînd astfel de povești , sunt și cei care nu cred o iotă.

Mulți dintre ei și-au pierdut credința, asta dacă au avut-o vreodată.

Am tot menționat, uneori mai voalat, faptul că odată cu intrarea lui Pluton în Vărsător , adevăratele jocuri vor ieși la suprafață , din orice domeniu: Biserică, showbiz , politică, guvern, etc.

Oameni cândva idolatrizați , cad pe capete. Practici cândva eficiente, insep să își piardă locul și credibilitatea.

Inclusiv în filosofia New Age se întâmpla schimbări majore și răsturnări de situații și credințe.

Între timp, adevărata față a bisericii, fie ea ortodoxă sau catolică a început să se arate tot mai clar. Și nu e de pus în icoană, ci dimpotrivă; este una cu interese, corupție, sex și manipulare.

Poate că următorii 7 ani vor duce religia în zona istoriei ori mai bine zis, a fabulei; acolo unde îi este locul și tratată exact pentru ceea ce este: un sistem de control colectiv.

Asta nu înseamnă că nu vor mai exista adepți; iluziile au viață lungă doar.

Și pentru că tot am ajuns la capitolul iluzii...nu pot sa nu aduc aminte de Neptun.

Acesta va staționa definitiv în semnul Berbecului începând cu ianuarie 2026 până în luna martie 2039.

Va avea o retrogradare în semnul Peștilor, mai exact în luna octombrie 2025.

Chiar dacă Neptun nu este responsabil direct de teologie și chestii de genul acesta, în semnul Berbecului cred ca va aduce sfârșitul iluziei, pentru că el este cel care activează discernământul, mai ales împotriva credințelor slabe sau false.

Pe alocuri deja se întâmplă însă fenomenul va continua la o scară mai mare, ducând astfel la o curățire și totodată renunțare.

Conjunctura astrologică din prezent ne împinge spre o perioadă de demascare, de rupere a vălurilor. Și totuși, așa cum spuneam, mulți continuă să doarmă liniștiți în patul dogmelor, visând la o mântuire promisă dar niciodată dovedită.

De la inceputul timpului, au fost mii de apocalipse prezise, zvonuri de razboaie, fenomene paranormale și mai târziu, reveniri mesianice.

Toate au trecut și iată-ne în același loc la fel de hipnotizați în a duce mai departe scenariile apocaliptice ale Iadului.

Misiunea lui LaVey nu a fost aceea de a ne spune în ce să credem, ci în a ne provoca să ne vedem pe noi așa cum suntem: devoratori, oameni cu dorințe, fantezii dar și cu putere personală, autonomi; cu libertatea de a gândi singuri și de a ne alege direcția, dar nu înainte de a avea curajul să ne înfruntăm demonii.

A venit să distrugă iluzia că omul este la mâna unui Dumnezeu care tot ce vrea pentru creația Lui este să sufere, să se chinuie și apoi să ajungă în Rai pentru  răbdarea de care a dat dovadă. Nimic mai patetic. Oamenii sunt direct responsabili de stările și evenimentele din viața lor.

E cazul să ne trezim dracului odată!

Nu pentru a deveni sataniști ori pentru a arde icoanele, ci pentru a ieși din transa asta religioasă colectivă!

Asta dacă ne dorim ca specia umană  să se elibereze, să evolueze.

Dacă nu, să nu ne mirăm că suferința pe care atat o slăvim, se va perpetua și următoarelor generații.

Anton LaVey a arătat realitatea crudă de sub pojghița sfințeniei afișate de cei din ”oastea Domnului ” ( că doar inteligenții ăștia consideră că cei care nu cred aceeași poveste cu a lor, merită numiți sataniști și omorați cu pietre); toate în numele Dumnezeului lor drept și iubitor.

LaVey a avut curajul să spună că biserica răsăriteană (și nu numai) se scaldă într-un întuneric mai gros decât orice iad inventat.

Că dogmele lor sunt doar povești cusute la comandă, menite să țină mulțimile în genunchi, în mâini pupate și moaște venerate.

Ciudat este că nimeni nu sesizează faptul că Biserica practică necromanția... ignorând chiar ceea ce este scris în carte.

”Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.”    Luca 20:38

Biserica a denaturat înțelesul real al acestui verset afirmând că aici cei vii, înseamnă cei cu credință iar cei morți, cei fară credință... să fim serioși, pe bune?

Scrie la final ”...căci pentru El toți sunt vii.”

Un alt aspect pe care vreau să-l punctez este faptul că Hristos nu a fost creștin!

Creștinismul este doar o organizație fondată pe învățăturile lui Iisus dar nu este întemeiată de către El!

Și, cu siguranță, nu este prietenul celor care vă fură puterea de judecată, mintea și vă vând frica pe post de mântuire. Surprinzător, nu vedeți asta.

Pupați mâini și picioare vii sau mai rău...fără viață; vă târâți pe coate în jurul bisericilor, faceți cruci peste cruci, dar în inimă și în minte nici vorbă de cunoaștere sau dragoste, acolo continuă să fie gol.

Cunoașterea e spânzurată, inima e încuiată în reguli, iar Dumnezeu pare din ce in ce mai sofisticat pentru că ei vi-L servesc după bunul lor plac.

Este inimaginabil să nu cunoști azi istoria religiilor, mărturiile sutelor de oameni care au fost acolo și au ieșit, de însemnările și secretele Bisericii prezentate în cărți și documentare și să nu iți pui măcar un semn de întrebare.

Religiile sunt distrugătoare pentru orice suflet.

Spun asta deoarece sufletul este liber, nu are religie, are doar chemare.

Așa că vă indemn să aveți grijă de chemarea voastră și de mintea voastră!

AMOS