Condamnă în public, consultă în secret. Ipocrizia din jurul tarotului și astrologiei.

 

M-am săturat de ipocrizia celor care condamnă public tarotul, astrologia și magia, dar apelează la ele în secret atunci când vor să își afle viitorul, să recupereze un partener sau să obțină anumite avantaje. După ce primesc răspunsurile căutate, tot ei se declară indignați și învinovățesc practicile la care au recurs de bunăvoie. Vorbesc despre oameni din toate mediile și din toate categoriile sociale, inclusiv din interiorul bisericii.

Aceste domenii sunt atacate cel mai vehement de oameni care nu le-au studiat niciodată. Nu le cunosc istoria, metodele sau diferențele, însă vorbesc despre ele ca și cum ar deține adevărul absolut. Convingerile lor provin din educația religioasă, din frici moștenite și din opinii preluate de la alții dar fără nicio verificare personală.

Pe bune, nu poți condamna ceea ce faci pe ascuns și nu poți transforma tarotul sau astrologia în vinovați pentru propriile tale acțiuni. Înainte să judeci un domeniu, ai obligația să îl cercetezi suficient cât să înțelegi despre ce vorbești. Altfel, nu exprimi o opinie argumentată, ci expui o prejudecată și propria lipsă de cunoaștere.

Scepticismul are nevoie de răbdare, cultură dar și de capacitatea de a înțelege informații care îți pot contrazice oricând convingerile. Mulți dintre cei care atacă aceste practici nu au această pregătire. Le este mai ușor să repete ca papagalii ceea ce au auzit decât să citească, să compare surse și să gândească singuri.

Tarotul este un prim exemplu foarte bun. În jurul lui circulă povești care ar putea concura fără probleme cu scenariile celor mai renumite filme de groază. Una dintre cele mai răspândite spune că, imediat ce începi să lucrezi cu aceste cărți, deschizi porțile necunoscutului, iar demonii intră peste tine și te mănâncă de viu. Gata! Vei arde în iad!

Povestea devine și mai amuzantă când este spusă de foști practicanți care au citit tarotul ani întregi, care au făcut adevărate averi din consultații, și care au trăit foarte bine datorită lui. Demonii par să fi ajuns cu întârziere, după ce s-au strâns banii, s-au plătit facturile și s-au atins obiectivele. Abia atunci au început, ce să vezi, revelațiile, bântuirile și mărturiile dramatice despre pericolele tarotului.

Sutele de povești ale convertirii au început să atragă mai multă atenție decât tarotul în sine iar în multe cazuri, demonii îi bântuie din case spațioase, din mașini scumpe și din confortul construit chiar cu ajutorul practicii care cândva le-a adus notorietate dar pe care acum o condamnă. Îmi permit să fiu destul de rezervat în privința acestor povești nemuritoare.

Tarotul nu a venit nici de la demoni și nici din vreun iad ci are rădăcini adânci în cultura Egiptului Antic, oferit de către zeul Thoth (Hermes Trismegistul) și deține practic o înțelepciune inițial secretă. Mai târziu în ocultismul european, Antoine Court de Gébelin a popularizat în secolul al optsprezecelea presupusa origine egipteană a tarotului.

Primele referințe documentate despre proveniența tarotului apar în nordul Italiei, în jurul anilor 1440 și 1450. Cărțile erau folosite pentru joc și divertisment în mediile aristocratice. Pachetele conțineau Cupe, Spade, Bâte, Monede, douăzeci și una de cărți de atu și Nebunul. Printre cele mai vechi exemplare păstrate se află pachetele Visconti Sforza, realizate în secolul al cincisprezecelea pentru familiile nobiliare din Milano. Cărțile care au supraviețuit sunt păstrate astăzi în instituții precum Morgan Library & Museum din New York, Accademia Carrara din Bergamo, Beinecke Library a Universității Yale și Pinacoteca di Brera din Milano. Alte exemplare aparțin colecției private a familiei Colleoni din Bergamo.

Folosirea tarotului pentru divinație apare către sfârșitul secolului al optsprezecelea, odată cu Jean Baptiste Alliette, cunoscut sub numele de Etteilla. Autori precum Eliphas Lévi, Papus, Arthur Edward Waite și Aleister Crowley au dezvoltat ulterior latura filosofică, simbolică și ocultă a cărților.

Ideea că folosirea tarotului ar invoca automat demoni nu are susținere istorică, teologică sau practică. Ea pornește și din confundarea a două noțiuni total diferite, invocarea și evocarea.

În Dogma Magiei, invocarea presupune chemarea unei entități, a unei forțe sau a unei prezențe în interiorul practicantului ori în propria conștiință. Evocarea urmărește chemarea unei entități într-un spațiu exterior, printr-un ritual conceput special în acest scop. Sensurile pot varia de la o tradiție la alta, dar simpla întoarcere a unor cărți nu reprezintă nici invocare, nici evocare. Pentru asemenea practici există intenții precise, ritualuri și sisteme proprii. Tarotul nu îndeplinește singur aceste condiții.

Un pachet de tarot conține culori, personaje și simboluri, nu porți secrete către infern. Dacă vrem să vorbim despre demoni, cei mai periculoși se manifestă prin fricile, obsesiile, ura și dorința de control ale omului. Tarotul nu obligă pe nimeni să mintă, să manipuleze sau să se răzbune. Pentru asemenea alegeri nu este nevoie de vreo entitate supranaturală. De cele mai multe ori, omul se descurcă foarte bine și singur.

Creștinismul respinge divinația, astrologia, spiritismul și consultarea mediumurilor. Acest lucru este deja cunoscut. Un credincios devotat ar trebui să respecte doctrina religiei pe care a ales să o urmeze și să evite practicile pe care aceasta le interzice, deoarece ele nu sunt compatibile cu învățătura creștină.

Asta nu demonstrează însă că asemenea practici sunt automat demonice. Istoria creștinismului arată o relație mult mai complicată cu astrologia și divinația decât lasă să se înțeleagă discursul religios actual. Astrologia apare în vechi lucrări teologice, medicale și filosofice, iar de a lungul timpului au existat inclusiv reprezentanți ai clerului care au studiat sau au practicat diferite forme de interpretare astrologică și divinatorie.

Cum poate fi numit, cel care condamnă public tarotul, dar îl consultă în secret pentru a afla ce îl așteaptă în profesie, în iubire sau într-o posibilă împăcare? Ce valoare mai are indignarea sa religioasă atunci când apelează la aceleași practici pentru răzbunare sau pentru a influența voința altei persoane? Decide singur. 

Există persoane care apelează la vrăjitori pentru legături amoroase, despărțiri sau răzbunare. Ulterior, când apar teama și sentimentul de vinovăție, merg la spovedanie cu speranța că mărturisirea le va elibera de răspunderea propriilor alegeri. Atitudinea lor față de aceste practici se schimbă în funcție de interes. Le acceptă atunci când cred că pot obține un avantaj, dar le numesc demonice în momentul în care se tem de consecințe.

Adevărata problemă ține de intenția celui care apelează la asemenea practici. Vrea să controleze sentimentele și alegerile altcuiva, deși nu are aproape nicio putere asupra propriei vieți. Dorința devine obsesie, iar obsesia îl împinge spre minciună. Când lucrurile scapă de sub control, îi este mai ușor să dea vina pe tarot decât să recunoască ce a cerut, de ce a cerut și ce urmărea să obțină.

Dacă mărturisirea ar fi sinceră și nu făcută din teamă sau lașitate, spovedania ar presupune asumare, regret și schimbarea comportamentului. Omul care se spovedește, dar continuă să repete aceleași fapte, transformă acest act într-un adăpost pentru propria ipocrizie. În felul acesta, reduce relația cu Dumnezeu la o simplă formalitate prin care speră să obțină iertarea, fără să schimbe nimic în viața sa.

În accepțiunea creștină, păcatul implică voință și alegere. Sfântul Maxim Mărturisitorul lega păcatul de folosirea greșită a libertății omenești așa că răul nu stă într-un obiect, într-o carte sau într-un simbol ci se naște prin ceea ce omul alege să facă.

Drept urmare, tarotul poate fi folosit cu mare succes în dezvoltare personală, în auto-reflecție, consiliere, explorarea unei situații sau pur și simplu pentru divertisment. Practicantul răspunde pentru felul în care lucrează. Un tarolog responsabil nu promite nimic, nu întreține așteptările clientului și nu folosește tarotul pentru a se îmbogăți. Clientul răspunde, la rândul său, pentru propriile intenții.

Ipocrizia devine și mai gravă atunci când vine din partea celor care vorbesc atât de frumos, aproape idilic despre iubire, smerenie și compasiune. Există preoți care își respectă misiunea și credincioși care trăiesc sincer după valorile lor dar există și oameni care folosesc religia pentru a- și ascunde orgoliul, lăcomia, agresivitatea și abuzul asupra celorlalți.

Simpla prezență la biserică nu formează caracterul unui om și nu îl face mai responsabil sau mai bun. Poți participa la toate slujbele, poți cunoaște toate rugăciunile și, cu toate acestea, să continui să minți, să judeci și să rănești.

În același timp, un om numit ocultist, vrăjitor sau satanist poate respecta libertatea celorlalți, animalele și viața mai mult decât cineva care rostește zilnic numele lui Dumnezeu, dar nu Îl recunoaște în nimic din ceea ce îl înconjoară. Caracterul se vede în fapte și în felul în care îi tratezi pe ceilalți, nu în eticheta religioasă pe care o afișezi.

ASTROLOGIA ȘI ETICHETA DE PSEUDOȘTIINȚĂ

Astrologia provoacă aceeași ostilitate superficială. Dacă ne uităm pe Wikipedia, astrologia este încă caracterizată ca „pseudoștiință” .

Wikipedia redă poziția dominantă a comunității științifice. Așadar, astrologia nu este nici azi considerată o știință empirică validată, deoarece rezultatele cercetărilor controlate nu au oferit suficiente dovezi constante și repetabile. Interpretările diferă între școli, metodele nu sunt mereu aplicate identic, iar un mecanism fizic acceptat nu a fost demonstrat.

Aceste lucruri trebuie recunoscute. O apărare serioasă a astrologiei nu are nevoie de minciuni și nici de ignorarea cercetărilor care au produs rezultate nefavorabile dar totuși, eticheta de pseudoștiință nu oferă nimănui competența de a judeca un domeniu pe care nu îl cunoaște.

Cel mai citat experiment în acest sens este studiul lui Shawn Carlson, publicat în revista Nature în 1985. Astrologii participanți au trebuit să asocieze hărți natale cu profiluri psihologice. Rezultatele nu au confirmat ipoteza testată. Studiul a analizat însă o sarcină precisă, cu o metodă precisă.

Un singur experiment nu poate acoperi toate ramurile unui domeniu atât de vast. Studiul poate fi discutat și criticat, dar nu trebuie transformat într-o sentință care înlocuiește orice cercetare ulterioară. Au existat și reevaluări statistice ale datelor, fără ca acestea să schimbe poziția generală a comunității științifice.

Astrologia are o istorie de mii de ani avându-și rădăcinile în Mesopotamia, iar unele horoscoape provin din ultimele secole dinaintea erei noastre. În perioada elenistică, cunoașterea mesopotamiană s-a întâlnit cu filosofia greacă și cu sistemele egiptene de măsurare a timpului. Timp de secole, astrologia și astronomia au aparținut aceluiași mediu intelectual. Astrologii au urmărit și au înregistrat mișcările corpurilor cerești. Medicina medievală a folosit corespondențe astrologice iar regii și conducătorii au consultat astrologi înaintea deciziilor politice. Deasemenea, agricultura, calendarele și ritualurile au fost strâns legate de observarea cerului.

Toate acestea sunt fapte istorice nu povești. Toate aceste fapte îi confirmă importanța culturală, filosofică și interpretativă.

Până la urmă inclusiv termenul „pseudoștiință” ridică probleme filosofice. Karl Popper a propus falsificabilitatea drept criteriu de separare a științei de alte forme de cunoaștere. Thomas Kuhn, Imre Lakatos și Larry Laudan au arătat că delimitarea nu poate fi rezolvată întotdeauna printr-o singură regulă.

Așa că cel care dorește să critice astrologia sau tarotul, are tot dreptul să o facă dar mai întâi trebuie să afle ce critică. Dacă nu cunoaște ce presupune cât și proveniență acestor practici, dar și aplicabilitatea lor în unele dintre cele mai dificile turnuri politice și economice din lume, opinia lui rămâne nulă.

Scepticismul presupune studiu, obiectivitate și argumente bine formulate. Batjocura se naște de cele mai multe ori, acolo unde lipsesc cunoașterea și curiozitatea de a cerceta. Tocmai de aceea, astrologia are atât de mulți critici și atât de puțini adepți. Este ușor să respingi un domeniu din exterior. Mult mai greu este să îi înțelegi limbajul, principiile și metodele. Respectul pentru astrologie presupune studiu continuu, disciplină și asumarea granițelor sale. Așa cum am mai spus-o, nu oamenii își aleg astrologia ca meserie ci astrologia îi alege pe ei. 

Tarotul pe cealaltă parte nu are nevoie de aprobarea vreunei biserici pentru a exista iar astrologia nu are nevoie de aprobarea unui necunoscător pentru a avea valoare în viața celor care o studiază. Ambele pot fi analizate, criticate și acceptate ca o parte dintr-o cunoaștere universală .

Refuz să accept aroganța celor care condamnă fără să cerceteze, ridiculizează ceea ce nu sunt capabili să înțeleagă și apelează în secret la aceleași practici pe care le atacă în public.

Adevărata problemă se află în om, în alegerile sale și în ipocrizia pe care încearcă să o ascundă în spatele religiei sau al unei pretinse superiorități intelectuale.

Mă amuză efortul unora de a reduce astrologia și tarotul la câteva explicații convenabile pentru propria lor gândire. Vor să justifice asemenea sisteme prin gândirea lor simplă . Pretind dovezi, dar resping dinainte orice idee care le depășește convingerile. Apoi râd, convinși că ironia poate ține locul cunoașterii.

În același timp, este trist faptul că, într-un secol cu acces aproape nelimitat la informație, aceste discipline continuă să fie tratate drept absurdități. Astrologia a traversat milenii de istorie, iar tarotul a acumulat secole de interpretare și practică divinatorie. Niciuna nu poate fi înțeleasă printr-o privire superficială ori desființată printr-o glumă de prost gust.

Tarotul și astrologia vor continua să existe și să fie studiate de cei care au harul și capacitatea de a le înțelege. De către ceilalți, pot fi doar analizate, contestate și criticate, însă orice verdict serios trebuie să pornească de la cunoașterea domeniului. Altfel, critica nu spune nimic despre valoarea acestor discipline, ci arată doar lumea mică a celui care le judecă.

 AMOS

#amoswisdomtarot